Originar din Serbia, născut pe 2 decembrie 1981, Milos Bojovic este unul dintre cei mai buni scoreri care au evoluat în baschetul românesc. Înalt de 1.98 metri, jucător de poziția 2, jucătorul în vârstă de 38 ani are deja peste două decenii jucate la nivel de seniori.
Bojovic a petrecut patru sezoane în România. El a evoluat între 2013 și 2015 alături de CSU Sibiu și între 2015/17 la Phoenix Galați. Are peste 100 meciuri în LNBM și 10 în Cupa României. A marcat peste 2.000 puncte în țara noastră, având o medie de aproape 19 puncte pe meci.
El a fost cel mai bun marcator din LNBM în sezonul 2013/14, al 2-lea în 2016/17 și al 3-lea în lista jucătorilor cu cea mare medie de puncte marcate pe meci în celelalte două sezoane petrecute în țara noastră.
În ultimii ani trei ani, Bojovic a evoluat în Belgia, la Liege Basket. El a fost cel mai bun marcator al Euromillions League în sezoanele 2017/18 și 2018/19, având a 2-a medie de puncte pe meci în sezonul 2019/20, însă a bifat un număr limitat de meciuri în actuala stagiune.
Cariera profesionistă a lui Milos a demarat la sfârșitul anilor 90. Imediat după încheierea junioratului, Bojovic a fost legitimat de Mega Bemax (la acea vreme Avala Ada). El a jucat apoi pentru Atlas, Sloga Kraljevo, Vojvodina Novi Sad, Zeleznicar, Radnicki FMP (Serbia), Budućnost Podgorica (Muntenegru), Politekhnika-Halychyna (Ucraina), Olympique Antibes (Franța), PAOK Salonic (Grecia).
Bojovic are un titlu de campion și o cupă în Muntenegru. De asemenea, a fost desemnat cel mai bun jucător (MVP) al sezonului 2006/07 în primul eșalon al Serbiei.
Am discutat cu rutinatul baschetbalist ex-iugoslav despre experiența sa în România, cariera sa profesionistă, respectiv rolul avut la actuala sa echipă, în Belgia.
Cum ai primit oferta de a juca la Sibiu?
Legătura mea cu baschetul românesc a început la Sibiu. În 2013, Misa Perisic m-a sunat și mi-a propus o colaborare cu echipa. Nu am ezitat nicio secundă în a spune că sunt de acord deoarece îl cunoșteam personal de foarte mult timp și aveam încredere în el. Am ajuns la Sibiu, unde am avut parte de doi ani foarte frumoși nu doar prin prisma rezultatelor. La Sibiu mi-am făcut primii prieteni români și am văzut o altă cultură.
Ai 21 ani în care ai jucat baschet profesionist. Care este cel mai bun rezultat al carierei?
Într-adevăr, mi-am început cariera profesionistă în 1999 alături de Mega Bemax. Cele mai frumoase amintiri sunt câștigarea campionatului intern și Cupa în Muntenegru cu Buducnost, în 2009.
Ai evoluat câte două sezoane pentru Sibiu și Phoenix Galați. Ce amintiri frumoase ai în România?
Sunt unele momente foarte frumoase pe care le-am petrecut în România. M-am simțit bine la Sibiu, am întâlnit lume prietenoasă cu care vorbesc și astăzi. A venit momentul în care coach Nini m-a sunat pentru a merge la Galați și pot spune că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri care mi s-au întâmplat în viață. Galațiul și echipa Phoenix reprezintă o poveste pe care nu o voi uita niciodată. Sunt încântat, uitându-mă în trecut, că am luat parte la aceste lucruri. Am avut lângă mine niște colegi de echipă minunați, s-a creat o chimie importantă și o prietenie mare. Pot spune că a fost un upgrade pentru cariera mea. Lumea și acea parte a României, în care am locuit, se aseamănă mult cu Serbia, lucru care m-a ajutat să mă adaptez mult mai repede.
Care sunt cei mai buni colegi de echipă și cel mai bun antrenor cu care ai lucrat aici?
Cei mai buni colegi pe care i-am avut sunt Milos Pesic, Yaroslav Lemyk, Matija Ceskovic și Jay Threatt. Coach Misa Perisic mi-a acordat o șansă la vârsta de 17 ani, la care mulți nu aveau ocazia să evolueze într-o echipă bună. El a crezut în mine mulți ani și mi-a acordat șansa să fiu jucătorul lui, la fel ca în cazul de la Sibiu. Coach Nini m-a ajutat mult și a crezut într-un jucător de 35 ani. Îi mulțumesc pentru faptul că m-a ajutat să devin un jucător mai solid și un coleg de echipă mult mai bun.
Spune-ne care crezi că este cel mai puternic jucător pe care l-ai întâlnit în România.
Nu pot spune care sunt cei mai buni jucători împotriva cărora am evoluat în România. Acolo am întâlnit niște jucători excelenți. Sincer, pe aceștia aș fi vrut să îi și urmăresc, nu doar să joc împotriva lor. Îmi aduc amininte de niște nume importante din spațiul ex-Yugoslav, Lituania sau Ucraina. Aceștia au influențat într-un mod pozitiv baschetul românesc prin cultura imprimată asupra jocului.
Ce părere ai despre Liga Națională de Baschet masculin?
Cred că lumea încă nu conștientizează faptul că România are o ligă de baschet foarte puternică. Pentru mine, Liga Națională este cel mai puternic campionat în această parte a Europei. Între 2013 și 2016 a fost un vârf, iar apoi au început să dispară echipe puternice precum Asesoft Ploiești, Energia Rovinari sau Gaz Metan Mediaș. Numărul echipelor valoaroase a scăzut, însă cred că nivelul baschetului românesc a rămăs unul ridicat.
Ți-a plăcut România, ca țară?
M-am adaptat repede în România, în special la Galați, unde nu am avut parte de nicio experiență neplăcută. România a fost aproape de casă. Mulți nu știu cât de frumoasă este ca țară, iar eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că mi-a oferit posibilitatea de a juca acolo.
Ai trei sezoane jucate la Liege Basket și ești veteranul echipei. Care este rolul tău în Belgia?
Da, așa este, am jucat trei sezoane consecutive la Liege. Rolul meu în echipă s-a schimbat puțin. În curând voi împlini 38 ani, iar tinerii jucători încearcă oarecum să profite de asta (zâmbește). Pentru mine e ceva nou. Nu am mai avut experiențe în care am fost mentor, dar sper că voi învăța și eu din asta. A venit timpul să mă adaptez la acest nou rol.
Câte sezoane îți propui să mai joci?
Sper să mai pot juca încă un an la Liege. Lumea de acolo are încredere în mine și nu numai în privința jucătorului Bojovic, mă consideră parte a familiei lor. Am avut momente dificile pe parcursul ultimelor două sezoane, dar echipa, întreaga organizație și fanii m-au susținut necondiționat. Fără ajutorul lor, nu aș fi trecut ușor peste acea perioadă. Niciodată nu m-au tratat ca pe un jucător străin, ci m-au făcut să simt că sunt parte a familiei, iar aici mă refer la antrenorii Sacha Massot și Christophe Sarah. Pentru asta, la Liege mă simt ca acasă.
Ce faci tu în această perioadă a pandemiei cu COVID-19?
Acum mă relaxez și nu fac nimic altceva. După mai bine de două decenii am ocazia să fac asta timp de două luni. Sper ca această perioadă dificilă să treacă repede și să reîncep antrenamentele, dar mai important este ca toată lumea să fie în regulă și sănătoasă. Aceleași gânduri sunt îndreptate și către prietenii și iubitorii de baschet din România.
Sursă foto: CSU Fans Sibiu, Phoenix Galați, Sportul Ilustrat, Liege Basket
