Boris Lalovic: „E vizibilă creșterea nivelului Ligii Naționale, dar consider că totul se învârte în jurul a trei echipe”

Boris Lalovic este unul dintre jucătorii străini care au evoluat în România la marile rivale din Ardeal. originar din Muntenegru, născut la 4 august 1981, „Lale” este originar din Niksic.

Înalt de 2.07 metri, Lalovic evoluează la pozițiile 4-5. El și-a făcut un renume în baschetul românesc, fiind extrem de precis la aruncări. De altfel, ex-iugoslavul a înscris 144 coșuri de trei puncte cu un procentaj de aproape 33% la acest procedeu în cele patru sezoane petrecute în România.

Cariera profesionistă a lui Boris Lalovic a demarat în anul 2000. El a jucat pentru următoarele echipe: Ibon Nikšić, Jedinstvo Bijelo Polje, Ulcinjska Rivijera, Mogren, Primorje, Hercegovac Bileća, InterCollege Etha Engomis, Zrinjski Mostar, Hemofarm Vrsac. În vara anului 2013 a fost legitimat de U-Mobitelco Cluj-Napoca, formație la care a evoluat două sezoane. În 2015 s-a alăturat lui BC CSU Sibiu, unde a bifat alte două campionate. În vara anului 2017 s-a întors acasă, acolo unde joacă pentru Sutjeska.

Am discutat cu baschetbalistul muntenegrean despre cariera sa, incluzând cele patru stagiuni petrecute în Liga Națională a României.

Cum a fost ultimul sezon pentru tine?

Sezonul 2019/20 a fost un succes până la momentul opririi lui. Am obținut calificarea în play-off-ul Ligii Adriatice 2, iar în campionat eram pe prima poziție. În cazul în care nu se va mai continua, vom fi declarați campioni.

Cariera ta include patru sezoane în Liga Națională, două pentru U BT Cluj-Napoca, respectiv două pentru BC CSU Sibiu. Care sunt cele mai frumoase amintiri din România?

Vreau să subliniez faptul că am legat prietenii în ambele orașe. Cele mai frumoase amintiri sunt derby-urile Transilvaniei, între Cluj și Sibiu. Chiar m-am bucurat la maxim să fiu parte la aceste dueluri!

Ai evoluat în multe săli din țară. Care consideri că sunt cei mai fanatici suporteri?

După cum bine știți, meciurile în România se joacă cu sălile arhipline. Suporteri fanatici am întâlnit la Cluj, Oradea, Pitești, Craiova sau Târgu-Mureș, dar cei mai frumoși sunt cei ai Sibiului.

Ce jucători te-au impresionat în Liga Națională?

Este o întrebare grea. Am jucat împotriva multor jucători excelenți. Totuși, aș nominaliza străini precum Darius Hargrove sau Ivan Ivanović. Am întâlnit și jucători români buni, dar mi-au plăcut mult Cătălin Burlacu, Mihai Silvășan și Andrei Mandache.

Care sunt cei mai buni colegi de echipă pe care i-ai avut? Dar cel mai bun antrenor?

Aș putea spune Igor Mijajlović deoarece a petrecut doi ani alături de mine la Sibiu și, din nou, Darius Hargrove. În ceea ce privește antrenorul, l-aș nominaliza pe Dan Fleșeriu.

Cum vezi tu nivelul LNBM? Ce poți spune de România ca tară?

E vizibilă creșterea nivelului ligii de acolo, dar consider că totul se învârte în jurul a trei echipe, respectiv Sibiu, Oradea și Cluj. Acum există multe echipe de același nivel, în mijlocul clasamentului. În România au fost multe echipe puternice, precum Mureș, Timișoara, Pitești, Craiova sau Dinamo.

România este o țară frumoasă. Am rămas plăcut impresionat. Este foarte ușor să te îndrăgostești de ea, iar apoi, când pleci de acolo, să ți se facă dor. Sper ca viața să mă readucă în România.

În cei patru ani jucați în România, ce ai învățat despre tradițiile noastre?

Mi-a plăcut mult modul în care românii se pregăteau și sărbătoreau Paștele. De asemenea, mi-au plăcut mult unele feluri de mâncare, cum ar fi sarmalele cu mămăligă, micii, cozonacul și papanașii.

Câte sezoane ți-ai propus să mai joci la nivel profesionist?

Când treci de vârsta de 30 ani, devine din ce în ce mai greu. Eu am ajuns la 38 ani, dar totul depinde de sănătate și puterea fizică. În acest moment, pot spune că voi juca și sezonul viitor.

Ce obiective ai după terminarea carierei?

Cu câțiva ani în urmă am început să mă gândesc la asta și să mă pregătesc pentru ceea ce va urma. Voi rămâne în baschet și voi încerca o carieră în antrenorat.

Spune-ne cum te descurci în această perioadă a pandemiei.

Muntenegrul este o țară mică, iar noi pare să fim pe final. În aceste ultime luni m-am antrenat individual acasă și m-am distrat alături de copiii mei. Am început și pregătirea în aer liber alături de echipă, iar de luni am început ședințele la sala de forță. De partea cealaltă, în România, o tară mult mai mare, va fi cu siguranță mai dificil. Aș îndemna oamenii să stea acasă, să rămână disciplinați, să nu uite de distanța socială și totul va trece cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.